Introducere: 

Un studiu de cohortă prospectiv, controlat, a fost început în 1998 pentru a investiga efectele tratamentului ortodontic în dentiția mixtă timpurie cu aparatul de ghidare a erupției Occlus-o-Guide.

Metode: 

S-au înregistrat modificări ocluzale la 167 de copii tratați și 104 martori după ce au ajuns la stadiul mediu de dentiție mixtă. 

Tratamentul a început când primul incisiv decidual a fost exfoliat (T1) și s-a încheiat când toți incisivii permanenți și primii molari au fost complet erupți (T2). 

Vârsta medie a copiilor a fost de 5,1 ani (SD 0,5) la T1 și 8,4 ani (SD 0,5) la T2.

Rezultate: 

De la T1 la T2, overjet-ul din grupul de tratament a scăzut de la 3,1 la 1,9 mm și overbite-ul de la 3,2 la 2,1 mm. 

În grupul de control, overjet-ul a crescut de la 2,9 la 4,1 mm și overbite-ul de la 3,3 la 4,1 mm. 

La T2, diferențele dintre grupuri au fost foarte semnificative (P <.001). 

La T1, 18% dintre copiii din grupul de tratament și 22% din grupul martor au avut contact dentar între incisivii maxilari și mandibulari. Toți ceilalți aveau o ocluzie deschisă sau incisivii mandibulari erau în contact cu gingia palatină. 

La T2, contactul dentar a fost observat la 99% dintre copiii tratați și 24% din martori (P <.001). 

Aproape jumătate dintre copiii din ambele grupuri au prezentat înghesuire la nivelul incisivilor la T1. O bună aliniere a incisivilor a fost observată la 98% dintre copiii tratați la T2, în timp ce înghesuirea maxilară a fost găsită la 32% și înghesuirea mandibulară la 47% din grupul de control (P <.001). 

La T1, 41% dintre copiii din grupul de tratament și 53% din grupul martor au avut o relație de clasa I; restul au avut o relație unilaterală sau bilaterală de clasa II. La T2, o relație de clasa I a fost găsită la 90% dintre copiii tratați și 48% din martori (P <.001). 

Cel puțin 1 deviație ocluzală (overjet mai mare sau egal cu 5 mm, overbite mai mare sau egal cu 5 mm, ocluzie deschisă, contact gingival al incisivilor mandibulari, înghesuire sau relație clasa II) a fost observată la 13% dintre copiii tratați, dar abaterile au fost ușoare și niciun copil nu a fost luat în considerare pentru un tratament ortodontic. În grupul de control, 88% dintre copii au prezentat cel puțin o deviație ocluzală (P <.001).

Concluzii: 

Tratamentul în dentiția mixtă timpurie cu aparatul de ghidare a erupției Occlus-o-Guide este o metodă eficientă de restabilire a ocluziei normale și eliminarea necesității unui tratament ortodontic suplimentar. Doar câteva modificări corective spontane pot fi așteptate fără intervenție activă.